Pe imensul soclu din fata Casei Scinteii (pardon, Casa Presei Libere), pe care statuse amar de ani statuia lui Lenin, facuta de-un autohton Baraschi, ruda stilistica a Verei Muhina, zurliuta si-a plasat pentru citeva zile Leninul ei personal, facut din... acadele, caramele, pandispan si martipan. Gesturi ce se uita. Totusi... Cind geniul isi impune grandoarea mondiala, lumea, dupa ani si ani, ii uita derapajele conjuncturale. Ar fi nu stiu cum sa-l reducem pe colosalul Picasso doar la gestul sau (plastic) de a intruchipa hidosenia propagandei comuniste postbelice in foarte frumos desenatul Porumbel al pacii. Daca e sa fim amnezici, atunci desenul in sine se salveaza doar prin expresivitatea lui geniala, din destinatia lui propagandistica nemairaminind mai nimic. Totusi... Era un rastimp sinistru, in care Moscova se afla in colosala expansiune, propaganda ei - dincolo de ferocitatea-i leninista - apelind si la numele marcante ale perioadei. Picasso a fost unul din acestea. Cinismul nativ - impungindu-l cu obstinatie la carnagiul coridei - se afla, la urma urmei, si in trecerea, cu acelasi cinism, de partea urita a vremii. Isi mai aduce aminte cineva - vazind superbul desen - cui i-a servit? Mai totul se uita. In cutia postala, un fluturas care, citindu-l, iti face mai suportabila iarna de-afara: „Doamna, 39 de ani, cu atestat de profil si experienta in domeniu, efectuez sedinte de masaj si/sau reflexoterapie la domiciliul pacientilor. Tariful este de 20 lei pentru o sedinta (50 minute). Pentru programari sunati la telefon... Va multumesc pentru atentia acordata acestui fluturas". In fond - daca e sa ne mentinem in cadrul speciei - e de preferat, o secunda, fluturasul, porumbelului, nu? O zurliuta de Bucuresti - cu talent brici - a devenit, pentru citeva zile, o Vera Muhina à rebours, adica pe invers. Pe imensul soclu din fata Casei Scinteii (pardon, Casa Presei Libere