Revoluţia portocalie a murit, iar Ucraina reintră în sfera de influenţă a Rusiei.
Occidentul priveşte indiferent spre Kiev
Legat de Ucraina, paradoxal, dar ştirea zilei, cel puţin din perspectivă occidentală, ar putea fi mai degrabă aceea că alegerile prezidenţiale de duminică nu au fost deloc ştirea zilei. Duminică, pentru CNN capul de afiş a fost Super Bowl, finala Campionatului de Fotbal American, şi alegerile din Costa Rica. Relatările despre votul din Ucraina le regăsim doar undeva pe locurile cinci-şase pe agenda media. E drept, BBC a acordat o mai mare importanţă evenimentului, dar şi aici, ca şi în presa de limbă franceză sau în cea germană, lipsa vizibilă de interes pentru procesul electoral dintr-o ţară cu aproape 50 de milioane de locuitori şi o suprafaţă mai mare decât cea a Franţei sau a Germaniei, considerată cu doar câţiva ani în urmă o piesă esenţială în arhitectura politică a Europei, e deconcertantă. Să nu uităm că la Bruxelles există chiar un cadru oficial pentru întâlniri la vârf UEUcraina (doar pentru Rusia şi Statele Unite mai există ceva similar) şi, doar cu cinci ani în urmă, principalele canale de televiziune transmiteau în direct revoluţia portocalie de la Kiev.
Există evident o explicaţie. Pentru cea mai mare parte a liderilor occidentali turul doi al prezidenţialelor nu pare să aibă nicio miză. Ei nu văd diferenţe de substanţă între cei doi finalişti, Viktor Ianukovici şi Iulia Timoşenko. Se consideră că, oricare dintre ei câştigă, vom consemna decesul de facto al revoluţiei portocalii prooccidentale şi reintrarea ţării în sfera de influenţă a Rusiei.
E posibil chiar ca unii lideri europeni să răsufle deja uşuraţi că scapă de o problemă spinoasă în relaţia cu Kremlinul. Uniunea Europeană s-a implicat în 2004 în sprijinirea explicită a aspiraţiilor prooccidentale exprimate de liderii revoluţiei portocalii, la insis
