Al treilea oraş din Irlanda este un nod magic care leagă trei minunăţii geografice: Parcul Naţional Connemara, Parcul Naţional Burren şi Insulele Aran. „Aşa trebuie să arate Raiul“, îmi spun, privind din autobuzul care mă duce de la Dublin către Galway, a treia urbe a Irlandei.
Traversez republica dinspre Coasta de Est către cea de Vest, bucurându-mă de reţeaua de transport perfect pusă la punct. Şi asta, fiindcă în Irlanda turismul e o afacere înfloritoare. Eu, de altfel, merg către un oraş şi o zonă pe care un sondaj recent le plasează, ca destinaţie turistică, înaintea Veneţiei (!).
Privesc, aşadar, nesfârşitele câmpuri de smarald şi-mi spun, cum scrie în orice ghid, că nicăieri în lume nu e iarbă mai verde ca în Irlanda. În Galway, autogara e chiar lângă centrul oraşului. De altfel, aici, totul pare gândit spre binele vizitatorului. Oraşul e cochet şi prosper, iar oamenii au, cu adevărat, ospitalitatea pomenită tot prin ghiduri. Casele sunt rustice, bisericile, austere şi totuşi calde, pe fiecare străduţă răsună menestreli locali şi îţi ies în cale puburi unde curge, nu-i aşa, cea mai bună bere din lume.
O mănăstire-castel-pension
Şi totuşi, de ce vin turiştii la Galway ? Pentru toate astea şi pentru că oraşul e un nod magic între trei minunăţii geografice: Parcul Naţional Connemara, Parcul Naţional Burren şi Insulele Aran. Dar cum nici în Rai nu le poţi avea pe toate, trebuie să mă mulţumesc cu două dintre ele.
Pornesc voiniceşte într-un tur organizat prin Connemara, ce se dovedeşte, din prima clipă, o experienţă totală. Turiştii înscrişi sunt daţi pe mâna domnului Ray, un fel de 3 în 1, căci e şofer, ghid (foarte documentat) şi „stand-up comedian" (ca să vorbim pe limba asupritorilor Irlandei).
Cele opt ore trec în zbor, printre văi, lacuri, biserici părăsite în mijlocul cărora creşte iarba, câmpuri cu o
