Pictoriţa şi scriitoarea Margareta Sterian s-a născut la 16 martie 1897, în Buzău. La Şcoala Evanghelică din Bucureşti, unde a urmat cursurile liceale, l-a avut ca profesor de română pe Ioan Slavici. A studiat apoi la Paris pictura, arta decorativă şi istoria artei la Academia Ranson şi la École du Louvre.

La întoarcerea în ţară, în vara anului 1929, în cadrul Seminarului de sociologie, etică şi politică al Universităţii Bucureşti, a luat parte la campania monografică de la Drăguş, condusă de profesorul Dimitrie Gusti. În acelaşi an, în decembrie, a participat la expoziţia organizată de Seminar, expunând şase portrete de ţărani şi copii din Drăguş. De asemenea, prima expoziţie personală a artistei, de la Sala Mozart din Bucureşti, a rămas deschisă publicului până în ianuarie 1930. În cadrul acesteia, pictoriţa a expus peisaje, naturi statice şi 30 de lucrări din ciclul de portrete „Copiii din Drăguş".

În 1937, artista a primit medalia de bronz pentru pictură la Expoziţia Internaţională a Artelor şi Industriei din Paris. Alături de peisaje, portrete şi naturi statice, opera sa se compune şi din artă decorativă, ceramică, ilustraţie de carte şi frescă. Pentru opera plastică, a primit Premiul Ministerului Artelor pentru pictură în 1930 şi Premiul Special al Uniunii Artişilor Plastici din România, în 1985. Din 1993, Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti acordă în fiecare an premiul „Margareta Sterian" pentru cea mai bună expoziţie a anului.

Debutul editorial al artistei a avut loc în anul 1945, odată cu publicarea culegerii „Poezii". Acesteia i-au urmat volumele „Poeme" (1969), „Evocări de călătorie" (1971) şi romanul „Castelul de apă" (1972). Autoarea a semnat, de asemenea, traduceri din engleză a unor opere esenţiale de Walt Whitman, Edgar Allen Poe şi T. S. Elliot. În 1947, apărea volumul „Antologia poeziei americane moderne", în traducerea Marg