Andrei Cornea, unul dintre puţinii noştri intelectuali adevăraţi, se amuză scriind peste 50 de istorii alternative cu tâlc. Cu aceste poveşti apocrife, inevitabil inegale, dar inteligente şi pline de umor în impertinenţa lor neostentativă, Andrei Cornea se joacă superior şi de-a literatura, şi de-a filosofia.

Iată mitul lui Narcis întors într-o foarte scurtă povestire intitulată „Adevărul despre Narcis":„Narcis era un tânăr simpatic, nici prea chipeş, nici prea urât. De bună seamă, şi-ar fi dorit să arate ceva mai bine decât îşi închipuia că arată - nu de alta, dar, ca orice băiat, visa să aibă succes la fete. Cum, deocamdată, credea că nu prea are, se simţea singur şi neiubit. Obişnuia, de aceea, când avea răgaz, să-şi cultive melancolia, plimbând-o afară din micul orăşel unde locuia. Odată, pe seară, pe când tocmai ajunsese destul de departe, în mijlocul unei păduri, pe malul unui mic lac singuratic de munte - loc unde puţini drumeţi se încumetau să vină -, se opri brusc, se plecă şi privi de foarte aproape apa limpede care scăpăra în lumina asfinţitului, producând neîncetat mii de irizaţii fosforescente. «O, ce frumuseţe!» exclamă el, cucerit de ce văzu acolo. «Mie îmi spune!», îşi zise apa. Şi, fiindcă, se simţise şi ea de multă vreme singură şi neiubită, îl îmbrăţişă pe Narcis într-o tresărire de entuziasm, trăgân-

du-l la ea, ca să-l aibă pentru totdeauna".

Opus & adevărat

Prins între o „Istorie a nefiinţei în filosofia greacă", aflată în curs de tipărire, şi prima ediţie critică a „Legilor" lui Platon, în curs de elaborare, eruditul Andrei Cornea publică aceste poveşti situate între autenticitatea anecdotelor filosofice culese de Jean-Claude Carrière şi literaritatea prozelor apocrife ale lui Karel Capek: rescrieri sau continuări ale unor fabule celebre („Vulpea şi strugurii", „Greierele şi furnica"), versete şi episoade veterotest