A apărut pe când economia României creştea văzând cu ochii şi duduia de ne lua auzul. Era o nouă specie de avocat dedicat trup, suflet şi comision tranzacţiilor imobiliare cu terenuri şi case de patrimoniu.

Avocăţelul imobiliar a crescut în cartier. Facultatea de Drept a făcut-o pe vremea când era o fiţă. Pe atunci îşi rotunjea veniturile fraierindu-şi colegii cu telefoane second hand. Aşa s-a trezit că posedă nişte abilităţi în pas cu vremea, pe care avea să le potenţeze ulterior.

PRIMELE VICTIME: MOŞTENITORII

Cum în România se pot face afaceri oriunde şi oricum, avocăţelul care şi-a tocit coatele în cluburile din Regie s-a orientat spre viaţa de noapte. Cazinourile din cartier, unde "mai dădea o mână" cu neaveniţii, au devenit un soi de-a doua casă. Aşa a ajuns să îşi facă o listă cu variante de afaceri. Cămătarii şi şmecherii, colegi de ruletă, i-au mai şoptit cum stă treaba prin cartier şi pe cine poate fraieri.

Astfel că avocăţelul şmenar şi-a conturat rapid şi zona de acţiune care nu depăşea niciodată raza de domiciliu.

Cu nările-i fremătânde a ginit bătrânei care aveau în sertarele prăfuite certificate de moştenitor. Obişnuit cu astfel de activităţi din perioada studenţiei, avocăţelului nu i-a fost greu să promită milioane de euro unor oameni cărora abia le ajungeau banii de la o zi la alta. O împuternicire rapidă şi câteva drumuri la notar. De atât a fost nevoie pentru ca specia să devină în scurt timp o prezenţă vie în primăriile de sector.

MILIONAR CU Q7 ŞI ŢOAPĂ TUNATĂ

Cu bani împrumutaţi de la cămătari, avocăţelul a plătit în primă fază o sumă care i-a luat auzul bătrânului moştenitor. Tot cu banii ăia, luaţi pe camătă, a pus pe roate primul dosar de retrocedare. Terenul odată obţinut a fost vândut imediat pe milioane de euro. Pe vremea când făcea asta, în România se plătea în aur orice milim