Ultima premieră a Teatrului de Comedie este un spectacol bine preparat. Nu te face să râzi cu prima replică şi nici cu primul gest, dar te cucereşte cu fiecare minut de poveste.
În 1996 era publicat romanul Fraţi de sânge de Ingvar Ambjřrnsen, care avea ca protagonişti doi adulţi cu probleme speciale. Sistemul medical şi de protecţie socială îşi făcuse datoria şi îi adusese pe linia de plutire, aşa că cei doi nu aveau nimic altceva de făcut decât să trăiască. Iar romanul povestea lupta cu lumea de afară şi lungul şir al micilor descoperiri, de la cartofii prăjiţi cu şniţel - la restaurantul din colţ -, la dragoste cu vecina de deasupra.
Trei ani după publicare, romanul a fost dramatizat şi transformat în spectacol de teatru. Premiera a avut loc la Nye Teater din Oslo şi a depăşit suta de reprezentaţii. Succesul teatral a motivat echipa artistică (scriitor, regizor, actori) care a îndrăznit să-şi dorească şi mai multă audienţă, spectacolul devenind film artistic în 2001. Elling va fi unul dintre cele cinci filme străine nominalizate la Premiile Oscar în acelaşi an pentru categoria cel mai bun film străin, alături de Amélie (Franţa) şi No Mans Land (Bosnia-Heţegovina), câştigătorul categoriei.
Se pare că filmul a fost însă cel mai bun agent publicitar al textului dramatic care, după Oscar, a fost tradus şi jucat pe trei continente: Europa, SUA şi Australia.
Alegerea lui Elling pentru repertoriul românesc este un experiment îndrăzneţ, după ce de mulţi ani încoace produsul preferat de import au fost dramele: textele cumplite, pesimiste, grele ale unei lumi în disoluţie. Cele câteva comedii contemporane care, în tot acest timp, au intrat în repertoriul teatrelor au avut un gust dulce-amar, râsul fiind undeva pe jumătate, iar finalul indicând cumva drumul, din nou, spre dramă.
Elling este o comedie adevărată, cu două personaje speciale, care
