Cred că unul dintre cele mai comode discursuri publice de astăzi este cel anticomunist. De ce? Pentru că anticomunismul a fost validat instituţional la cel mai înalt nivel, pentru că, aşadar, nu mai înfrunţi nimic grav prin declaraţii anticomuniste. Cel mult, poţi fi răsplătit.

„Noţiunile de importanţă, de necesitate, de interes sunt de o mie de ori mai determinante decât noţiunea de adevăr. Nu pentru că ele ar înlocui-o pe cea din urmă, ci pentru că măsoară adevărul a ceea ce pot să spun.“ Această afirmaţie aparţine lui Gilles Deleuze, dar am găsit-o într-o carte foarte bună pentru literaţi1. Este foarte greu de argumentat în registrul adevărurilor general valabile. De pildă, pentru a intra direct în subiect, este adevărat că regimul comunist românesc a fost criminal. Că preşedinţia lui Ceauşescu a fost dăunătoare. Pot face oricând aceste două afirmaţii. Sunt ele importante astăzi? Sunt ele necesare astăzi? Există vreun interes în rostirea lor astăzi? De răspunsurile la aceste întrebări ne vom ocupa în cele ce urmează.

Revista 22 a împlinit două decenii de existenţă. Public acest text într-o revistă care, în primul număr, anunţa: „22 va fi o publicaţie a reflexiei critice, în care dialogul lucid şi sincer va fi o constantă“. Am învăţat, de-a lungul timpului, că promisiunile nu se pot respecta pentru totdeauna fără a fi reluate, reamintite, reformulate, în funcţie de importanţa şi interesul momentului. Putem apela, ca demonstraţie, la un fapt simplu din teoria enunţării: a afirma ceva presupune două planuri de adevăr, unul al enunţului, altul al enunţării. Poţi să-ţi iei un angajament pe viaţă, ca cel marital. Spui: „Da“, răspunzând la o întrebare care implică durata unei vieţi. Da, dar nimic nu poate garanta că acest răspuns are o valabilitate care depăşeşte momentul în care a fost pronunţat. Indiferent cât timp înglobează enunţul, enunţarea unui act