Stinga romaneasca trebuie reinventata. Dar cine e capabil sa duca la bun sfirsit un asemenea proiect? Pesedistii se apropie de marele congres. Multi cred ca, pe 20 februarie, totul se va reduce doar la o lupta crincena pentru sefia partidului. Putini intuiesc adevarul: PSD se afla in fata unei alegeri decisive, care va marca evolutia acestei formatiuni politice pentru ceva timp de acum incolo. Destule pericole pindesc «partidoiul», umbrindu-i viitorul rozaliu. Unul dintre dintre ele se refera la diminuarea electoratului traditional. Romania imbatrineste. Cei care in 1990 aveau 50 de ani si un trandafir la butoniera, pe cind, voiosi, isi dadeau votul lui Ion Iliescu, au ajuns acum la 70 de ani. Atunci dispuneau atit de forta, cit si de sansa de a participa la schimbarea in bine a Romaniei, astazi nu mai au decit amintiri. Si, poate, regretul ca s-au lasat pacaliti. In ultimii 20 de ani, alegatorul tip al PSD a imbatrinit continuu si s-a mutat definitiv la tara. Pesedistii s-au dovedit incapabili sa atraga de partea lor generatiile tinere si mediul urban. Faptul ca muncitorii romani din strainatate nu voteaza cu stinga dovedeste suficient de multe. Zonele active ale populatiei solicita alte feluri de discurs si comportament, mai putin ipocrite, decit cele folosite de PSD. Si aici apare un al doilea neajuns care ameninta PSD: demobilizarea alegatorilor, in lipsa unui proiect provocator. Pastrindu-se permanent in zodia generalitatilor, pesedistii si-au pierdut credibilitatea si vigoarea. E absolut normal ca orice partid sa promita binele si nu raul romanilor. Iar «bine» inseamna crestere economica, locuri de munca, salarii si pensii mai mari, un trai mai bun, o strada mai putin agresiva etc. Dar toate acestea nu reprezinta un proiect in sine, ci o suma de obiective pe care trebuie sa le urmareasca orice ocirmuire. Si Ceausescu promitea acelasi lucruri, in ropotele de apl