Gândiţi-vă că, să zicem, un autor de notorietatea lui Patapievici îl citează într-o lucrare filosofică serioasă pe Tetelu, sau alt personaj fictiv creat de cei de la Academia Caţavencu, convins fiind că este vorba de o persoană reală.
Cam asta s-a întâmplat în Franţa, cu celebrul şi ultramediatizatul Bernard-Henri Lévy, spre amuzamentul presei şi al colegilor intelectuali. În eseul său Despre război în filozofie, BHL, cum i se mai spune, îl citează pe un presupus filozof care ar fi trăit la sfârşitul secolului XIX, începutul secolului XX, Jean-Baptiste Botul, care ar fi scris o carte despre Immanuel Kant. Bazându-se pe scrierile acestui Botul, BHL se referă la Kant ca la o persoană dereglată mental, cu probleme de comportament. Şcoala de gândire dezvoltată de Botul se numeşte Botulism, iar “elevii” acestei şcoli se numesc botulieni.
Singura problemă este că acest Botul este creaţia unui jurnalist al revistei Canard enchaîné, Frédéric Pagès. Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu presa franceză, Canard este un fel de Academia Caţavencu. Filozofia lui Botul se întinde pe subiecte precum brânza, sânii femeilor, sau transportul valizelor în anii ‘30, iar sub acest pseudonim a fost publicată cartea “Sexualitatea lui Immanuel Kant”. Botulsusţine, de exemplu, teoria conform căreia pentru Kant filozofii nu se înmulţesc prin penetrare, ci prin retragere.
Chiar şi Wikipedia are un articol în care se explică provenienţa personajului Botul şi istoria sa. E drept că BHL a adus drept argument în favoarea sa faptul că el nu se documentează pe internet, ci din cărţi.
BHL şi-a păstrat însă umorul, declarând că îl admiră pe Pagès pentru arta cu care a creat acest filozof fictiv, pe care el l-a citat în mai multe lucrări sau conferinţe. E drept că jurnalistul are studii de filozofie, aşa încât greşeala este explicabilă. Pagès a declarat, la rândul său, că îl v
