Aseara am fost la doua meciuri de baschet la Cluj. Nimic mai banal (dar placut), credeam eu. E adevarat, nivelul jocului a crescut dramatic in ultimii ani de cand jucatorii autohtoni au fost masiv inlocuiti de cei proveniti, in special, din scolile sarbesti si americane, insa in esenta tot aia e: 5 jucatori de o parte si de alta, o minge si doua inele. Ah, era sa uit! Si trei arbitri. Care, bineinteles trezesc la tot a doua utilizare a fluierului din dotare proteste de o parte sau de alta a galeriilor. Si asta mi se pare normal, arbitrajul de baschet fiind extrem de complex datorita miscarii foarte rapide a jucatorilor si a mingii, iar in Romania este chiar extrem de normal avand in vedere nivelul cateodata “dubios” al prestatiei arbitrilor autohtoni.
Stiu de la televizor ca in “sportul Rege” exista gasti de suporteri cu comportament aberant-deviant care pot chiar influenta soarta unei partide, insa de fiecare data cand ma duc la un meci de basket ma mira perchezitiile corporale de la intrare. Cu timpul m-am obisnuit, chit ca si acum mai tresar la intrebarile deplasate ale oamenilor de ordine, de genul “Cutite, lanturi aveti?”…C’mon, e basketball, ati incurcat sporturile, mormai in gand.
Aseara in schimb, am fost de-a dreptul socat de cate ori brigada de arbitri intra sau iesea de pe teren. Ca intr-un remake somesan al celebrului Star Wars, acestia erau flancati indeaproape de mai multi luptatori gen antitero, imbracati in negru, cu salopete cu intarituri care sa le salveze delicatele membre de la atacurile, nu-i asa, previzibile ale barbarilor suporteri de baschet, iar in cap, cireasa de pe tort, purtau o adevarata casca de razboi! Repet, am fost socat de aparitia grotesca a brutelor in negru care, evident, mai aruncau in stanga si-n dreapta si priviri pe care ei le credeau infricosatoare.
In plus, pe masura ce meciul (intre noi fie vorba, far
