» Disputa inflatie vs deflatie n-a fost inca transata de economisti, desi bancile centrale fac serioase eforturi sa incline balanta in favoarea inflatiei aruncand in piete bani, practic, fara dobanda, in speranta diminuarii datoriilor acumulate in ultimii 20 de ani de dezmat al creditarii.
» Dupa cum veti vedea mai jos, populatia pare sa raspunda prin economisire politicilor de crestere agresiva a deficielor bugetare, constienta fiind ca, in cele din urma, tot ea va achita nota de plata (in Franta, rata de economisire a ajuns la 17%!). Deflatia poate fi insa doar incalzirea pentru hiperinflatie, iar primul semn in acest sens il poate da Japonia.
Ce poate fi mai neplacut cand esti tara exportatoare, cu mari datorii acumulate, decat sa vezi o combinatie naucitoare de scadere a preturilor si apreciere a monedei nationale? Sigur, pentru japonezul de rand, care alearga prin lume sa faca poze, nu e chiar rau cand yenul se apreciaza; nu acelasi lucru se poate spune insa despre companiile care trebuie sa faca fata unei concurente dure la export si care pierd din competitivitate. Cum de este posibil asa ceva? Prin scaderea de decenii a preturilor, simultan cu imprumuturi, practic, fara dobanda de la banca centrala si o generozitate iesita din comun a guvernului, care a aruncat cu fonduri publice in tot felul de programe aiuritoare de stimulare a economiei (fiecare yen strans din taxe si impozite se intoarce dublat in cheltuieli publice). Asta da performanta! Intrebarea care se pune in acest moment este ce-o fi in capul investitorilor care mai accepta sa crediteze guvernul nipon in aceste conditii, dobanda la bondurile pe 10 ani fiind de 1,3%?
Pe de alta parte, iata cum a reactionat populatia la risipa guvernului si banii aruncati cu lopata de banca centrala: a crescut gradul de economisire, simtind ca ceva e putred si ca norii negri se ad
