Pentru multi romani, recursul la Fondul Monetar International nu a insemnat decat indatorarea impovaratoare a tarii pentru o perioada care se anunta descurajant de lunga si de austera. Cei mai tineri cetateni care impartasesc acest punct de vedere vad in el un motiv in plus de a-si lua talpasita spre alte zari, macar in principiu mai ofertante. Cei mai varstnici scrasnesc din dinti a neputinta, ca unii ce au trait nu doar anii ’90, cu monitorizarile si acordurile parca interminabile cu Fondul, ci si anii ’80, cand Ceausescu a obligat o tara intreaga la frig, foamete si penitenta manat de obsesia de a lichida datoriile externe ale Romaniei. Nu este deci de mirare ca figura joviala a domnului Jeffrey Franks, seful misiunii pentru Romania a FMI, este de natura sa starneasca mai curand temeri decat simpatie, in pofida faptului ca, de fapt, acest expert este un sol al sperantei si un furnizor de resurse pentru noi.

Intr-o recent publicata declaratie, Franks observa – pentru cine doreste sa inteleaga mai bine ce se intampla cu adevarat in aceasta perioada dificila nu doar din punct de vedere economic – ca "programul FMI poate aduce trei beneficii majore. Prin faptul ca esti in acord cu FMI, ai un statut aparte, pentru ca sunt indeplinite niste conditii minime, iar investitorii sunt mult mai dispusi sa acorde imprumuturi tarii respective. Al doilea beneficiu este ca acordul aduce sprijin financiar atunci cand tara are nevoie de el, iar Romania a avut nevoie de sprijin financiar in ultimii ani. Cel de-al treilea beneficiu, care cred ca este cel mai important, este faptul ca tara respectiva este ajutata sa creeze si sa implementeze politici viabile. Alocarea unor bani pentru Romania ajuta pe termen scurt, dar este mult mai important sa ai reforme viabile: sa reformezi sistemul de pensii, sa ai o lege a responsabilitatii fiscale, sa remediezi deficientele buget