Miezul codului portocaliu m-a gasit in iminenta unui drum cu masina intre mijlocul Moldovei si Bucuresti, calatorie inevitabila din cauza unor circumstante tragice si imperative.
Am experimentat astfel, pe propria piele, atat eficienta drumarilor si a politiei, dar si felul in care inteleg oamenii sa se comporte in astfel de situatii speciale.
In primul rand, m-am convins ca in orase, ma refer la Bacau, Buzau si Bucuresti, se circula cu mult mai prost decat pe soseaua dintre ele, ceea ce spune multe despre eficienta autoritatilor locale si a firmelor care au pus mana pe contractele de deszapezire.
E 85 a fost degajat impecabil, in conditii grele de viscol, pana la Buzau, de unde insa, spre Urziceni circulatia fost oprita.
Am fost deviati spre Ploiesti, pe DN 2B, drum a carui deszapezire a lasat mult de dorit, cu atat mai mult cu ramasese practic singura legatura dintre Moldova si Capitala. Desi viscolea puternic, pana la Valea Calugareasca nu am intalnit nici macar un sigur utilaj, desi in multe zone incepusera sa se formeze suluri de zapada.
Cel mai rau a fost insa pe DN1, intre Ploiesti si Bucuresti. Soseaua era acoperita cu zapada sub care se formase polei. Daca pe E 85 se putea circula cu 100 de km/h fara probleme, pe DN2B cu 50-60 de km /h, pe DN1, 40 de km/h reprezentau deja un act de curaj.
Una peste alta, din punctul de vedere al interventiei drumarilor, cam doua ar fi concluziile: prevenire foarte slaba, utilaje putine si invechite. Pe E 85 s-ar fi putut circula fara probleme si de la Buzau spre Bucuresti, daca drumul european ar fi protejat cu banale parazapezi sau perdele vegetale. Potrivit sefei CNADNR, Dorina Tiron, necesarul de parazapezi ar fi de 400 de km, iar acoperirea este de numai 100 de km.
De vina pare a nu fi insa doar lipsa de prevedere a sefilor de la drumuri,
