Recentul anunţ al preşedintelui Traian Băsescu de participare a României la deja celebrul scut antirachetă american a inflamat aproape instantaneu marea majoritate a politicienilor de la Bucureşti. O parte dintre ei au anunţat sus şi tare o viitoare răcire a relaţiilor cu Rusia care s-a arătat deranjată de radarele şi lansatoarele de rachetă care vor fi amplasate în România. Multe voci au ţinut să amintească de situaţia din 2008 când se punea problema instalării acestui tip de echipament în Polonia şi Cehia. Atunci, principalul opozant al proiectului a fost Rusia. Moscova susţinea la acea vreme că instalarea elementelor scutului în Polonia şi Cehia îi ameninţă securitatea, deoarece aparatura amplasată în cele două ţări ar putea fi utilizată pentru a spiona Federaţia Rusă. Concret, ruşii spuneau că pe lângă scopul declarat, de intercepatare a eventualelor rachete trimise de Iran, radarele vor fi folosite de americani pentru a "arunca un ochi" în curtea ruşilor care nu şi-ar mai putea face manevrele militare în linişte. În final proiectul în care erau angrenate Polonia şi Cehia a fost abandonat în favoarea celui nou "Made by Obama" în care favorită este România. După şedinţa CSAT preşedintele a anunţat că România a răspuns pozitiv invitaţiei americane precizând că echipamentele nu sunt un pericol la adresă Rusiei, ci au un pur rol defensiv. În momentul imediat următor Moscova a reacţionat, dar cu jumătate de gură. Concret câţiva analişti ruşi au declarat că nu prea înţeleg de ce este aleasă România şi nu Turcia dacă scutul este destinat rachetelor iraniene. Tot ei au mai spus că singura variantă ar fi eventuala vizare şi a rachetelor coreene. Şi cam atât. Nici măcar îngrijorare. Deci mizilic pe lângă reacţia preşedintelui Putin din 2008. Motivul este foarte simplu. Radarele instalate în România sunt la o distanţă mult mai mare de Rusia decât dacă ar fi fost amplas