Cand mergi pentru prima oara intr-un loc necunoscut, pe deasupra pe cai ocolitoare, epuizante, nu e de mirare daca nu mai stii daca ai ajuns la parter sau la etajul unu, si poti confunda si clasa, mai ales daca nu sta nimic scris pe usa! Cu alte cuvinte acesta e o erata la povestea clasei invatatoarei Cristina Chirtes, adica acea clasa I B, pe a carei usa de ieri a aparut si eticheta.
Clasa pe care v-o prezentam azi, este condusa de institutor Florina-Claudia Simionca, o reghineanca ajunsa pe plaiurile muresene in anii ’90. Absolventa liceului pedagogic “Mihai Eminescu”, promotia ’98, Florina nu-si aminteste numele primei sale invatatoare, dar stie ca a ales meseria de dascal din dragoste pentru copii si a absolvit si cursurile de institutor al Universitatii Petru Maior din Targu Mures, pentru a se putea ocupa si mai bine de cei mici.”Sunt in cel de al 12-lea an la catedra, imi plac copiii, ne intelegem bine, parintii colaboreaza cu scoala, probleme mari nu avem, unii copii nu au frecventat gradinita, altii sunt hiperactivi, dar este o clasa buna, avem 14 copii pe panoul de onoare,” spune Florina despre clasa I C, care se pregatesc de ora de engleza. Cele cateva vorbe spuse pe limba lui Shakespeare nu ne mai mira!
Reveniti din pauza, incarcati cu forte noi se linistesc cumva copiii si incep discutiile obisnuite despre viitor. Baietii ca nu cumva sa para mai prejos decat colegul de banca, se declara pe rand agent secret, spion sau politisti! In cele din urma cate unul se razgandeste si vor sa lucreze la “fabrica de caramizi, ca tata” ori sa devina sofer de tir sau marinar. O fetita foarte serioasa imi povesteste ca vrea sa se faca maseuza ca s-o vindece pe maica-sa, pe care o dor picioarele. Sustine ca se pricepe deja la masaj, dar vrea sa mai invete. Recunoaste ca urmareste pana seara la zece desenele cu “Tom si Jerry”, crede ca si baietii se uita la
