Autorităţile vor să introducă, de la 1 martie 2010, certificatele de eficienţă a clădirilor, dar legea nu prevede explicit dacă asemenea documente sunt sau nu obligatorii pentru cei care îşi vând locuinţele. Notarii spun că, teoretic, se pot face tranzacţii imobiliare şi fără certificate energetice, pentru că legea nu prevede sancţiuni. Cei din imobiliare sunt de părere că este posibilă dezvoltarea unei pieţe speculative a certificatelor. La fel ca în cazul repartitoarelor, oamenii sunt îndemnaţi de unii să cumpere asemenea certificate.

Guvernul decide săptămâna aceasta dacă introduce de la 1 martie 2010 Legea privind certificatele de performanţă energetică - documente care ar trebui să însoţească orice tranzacţie imobiliară. Actul normativ ar fi trebuit să intre în vigoare abia la începutul anului 2011 (conform OUG nr. 114/2009), însă reprezentanţii Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului au cerut ca Legea nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor să intre în vigoare mai devreme. Problema este că până la această dată nu există un act normativ care să precizeze expres că nu pot fi vândute locuinţe dacă nu au certificat energetic. Nu avem nici o lege care să interzică vânzarea unei locuinţe fără certificat energetic. În plus, dacă un proprietar îşi cumpără un certificat, nici o lege nu-l obligă pe el sau pe viitorul cumpărător al imobilului să îmbunătăţească acea clasă energetică a clădirii, adică să eficientizeze consumul de energie. Un asemenea certificat oferă o imagine clară asupra eficienţei energetice a unei clădiri. Noi nu discutăm de utilitatea unor astfel de acte, ci despre modul în care sunt reflectate în legislaţia românească.

Legea este ambiguă

La fel ca în cazul repartitoarelor de costuri, românii sunt îndemnaţi să dea fuga să-şi obţină certificat energetic atunci când doresc să-şi vândă locuinţa, în