Observ un trend din ce în ce mai puternic de hipermoralizare şi “conservatorizare” printre tineri. Deschid ieri sau alăltăieri voxul şi-l văd pe Florin Puşcaş înfierînd pornografie. Acum vreo săptămîna circula un manifest pro-valori care m-a făcut să rîd, scris tot de un tînăr (Tudor Chirilă). Exemple aş mai avea cu duiumul. Dar nu asta e ideea. Eu vreau să înţeleg de ce tinerii aleg să-şi piardă timpul cu fraze bombastice şi moralizatoare precum:
S-ar părea că trăim într-o societate în care bunele moravuri, pudoarea şi decenţa nu-şi mai găsesc locul.
De ce aşa? De unde foamea de valori muzeale şi etică de pension? Dacă-i întrebi de ce urlă aşa după valori şi ce valori caută mai exact tot la Pleşu şi Djuvara ajung. Poate-mi explicaţi voi. dar chiar nu mă simt confortabil cînd îi văd pe unii de seama mea sau mai mici vorbind într-una de tîmpenii bătrîneşti, asta în loc să-şi caute loc de expresie nou, să consume miile de “valori” care le stau deja sub nas prin librării, net, cinema. De unde atîta nemulţumire? de unde atîta criză? Criza e etică, dar la alt nivel. Voi vreţi s-o luăm de la capăt cu legalizarea pornografiei, poate şi cu interzicerea alcoolului? Fuck.
Mă rog, pentru domnii iritaţi de pornografii, crize de valori şi alte chestii care sună important dar sună şi a gol, cu gînduri bune îi ofer un textuleţ pe care l-am scris acum vreo 2 ani (pentru Money Express) despre criza de pornografie deşteaptă din vieţile noastre. Şi inflaţia de pornografie domestică. Poate i se va părea interesant. E o propagandă pentru pornografia artistică – iar asta nu pate exista fără aia de zi cu zi prin cablu…
Cred ca felul in care consuma fiecare pornografia il poate defini si in calitate de consumator de cultura. Da, consumatorii de arta pot fi definiti si in functie de cum isi respecta si isi controleaza libidoul. Exista unii care raman la acest stadiu
