- Diverse - nr. 478 / 10 Februarie, 2010 De ce marea pasiunea a omului pentru vanatoare? Iata o intrebare la care va fi greu sa dau un raspuns care sa ii multumeasca pe toti, dar voi incerca sa fac cateva aprecieri si constatari. Acest sport a fost practicat de om din perioade preistorice si avea motivatii bine intemeiate, care in mare au ramas aceleasi si astazi. Vanatoarea din acea epoca avea aspectul luptei pentru existenta, pentru procurarea hranei si apararea omului si a unor specii de animale impotriva fiarelor salbatice. Cum apare astazi pasiunea pentru acest sport, considerat nobil, pentru multi amatori? In multi tineri dusi la vanatoare ca simpli spectatori, fara pusca, brusc se trezeste dorinta de a deveni vanatori, iar dupa ce au impuscat prima cotofana sau iepure, raman adepti ai vanatorii cel putin atata timp cat imprejurarile le permit sa practice vanatoarea. Vanatorul este invinuit, uneori, de catre cei neinitiati, de cruzime fata de animale, pentru ca ar ucide din placere, dar, in mod cert, lucrurile nu stau asa, pentru ca pot da cateva exemple. Facand abstractie de speciile de vanat din biogeneza padurilor, a campiilor si a baltilor, animalele domestice nu sunt tot un fel de vanat la indemana noastra, a tuturor? Le crestem, le hranim, le utilizam la diferite munci, zilnic le privim cu afectiune, dar brusc le sacrificam mult mai crud decat prin impuscare si nu ne invinuieste nimeni. In lumea animalelor salbatice, viata este mult mai aspra. Vanatul rapitor ataca pe cel nerapitor; fara interventia vanatorului s-ar crea un dezechilibru cinegetic de neimaginat, ar putea disparea unele specii nerapitoare. Vanatorii, in decursul timpului, au inteles acest deziderat de ocrotire a speciilor si pasiunea pentru vanatoare si au innobilat-o prin etica vanatoreasca. Adevaratii vanatori respecta aceasta etica, legile scrise si mai ales cele nescrise care sunt