- Diverse - nr. 478 / 10 Februarie, 2010 "Eu raman ce-am fost, romantic"! Cred ca exista cu adevarat Fat-Frumos! Cred in el de cand l-am cunoscut, din povestile pe care mi le spuneau ai mei, literalmente la gura sobei, in zilele, serile de iarna, cand, din motive meteo, eram "consemnat" in casa, cu interdictie la sanius sau la bulgarit, alaturi de copii. Simt si acum mirosul caldurii sobei de teracota incalzita cu lemne, ambientul in care mama, tata, depanau firul povestilor. Cum as putea uita mirosul de cartofi copti in jarul sobei? Cartofii copti in soba, asezonati cu sare si "un varf de cutit" de unt, era "delicatesa" mea preferata cand ascultam povestile. Aud si acum glasul tatei, cand ma invata cantecul "A ruginit frunza din vii"! De la mama am aflat despre un alt Fat-Frumos, 100% autohton, pe care noi il "aniversam" la 24 de februarie, cum spunea mama. Dragobetele ! In 14 februarie sarbatorim, no'asa, Valentine's day, oarecum omologul Dragobetelui, intrat in cartile cu povesti din epoca postmodernista. Departe de mine gandul de a nega sarbatoarea de import, dar, pana mai ieri, ma durea sa vad cum valul uitarii se asternuse aproape plenar peste Dragobete. Parinti, bunici, oameni simpli, intelectuali, oameni politici, luati cu prozaica, trista grija a zilei de maine sau prinsi in vartejul aderarii-globalizarii europene-mondiale, uitasera sa duca mai departe povestea autohton-identitara. Firesc, nepotii, copiii, printr-un simplu clik, au produs... declik-ul foamei de nou, s-au infruptat cu produsul de import gasit pe "masa" pe care noi, maturii, uitaseram sa punem hrana spirituala autohtona. Dar du-te vreme, vino vreme (ce-i drept scurta, nu ca-n povesti!), s-a intamplat ce trebuia sa se intample. Bunici, parinti l-au regasit in minti si suflete pe Fat-Frumos si l-au dat pe mana copiilor. E drept _ cunosc asemena cazuri _ sunt copii care, cu minti scotocitoare,