Dan Voiculescu (sau cine-i scrie blogul, până nu văd pe viu cum scrie mogulul un articol nu cred) mă provoacă să argumentez de ce ar trebui să-l facem pe Băse sfânt.

În primul rând trebuie să spun că mi se pare o glumă tristă. Pentru că Biserica, sfinţii, preşedintele şi mai ales combinaţia lor nu ar trebui să fie subiect de glumă. Dar sunt şi probabil toţi îşi merită soarta.

Mai trebuie să spun că obsesia asta pentru persoana lui Traian Băsescu nu ne duce nicăieri, ar trebui să o lăsăm mai moale şi să ne vedem de alte lucruri mai constructive.

Dar cum jocu-i joc iar pe mogul eu l-am spurcat la păcatul cibernetic al lepşei, mergem mai departe.

Iau de bune condiţiile de sanctificare pe care le-am găsit aici şi încerc să argumentez.

1. Ortodoxia neîndoielnică

Păi nu botează el păgânii?

2. Moartea martirică pentru dreapta credinţă

Mda, aici avem o problemă, înţeleg că nu putem avea sfinţi în viaţă. Dar dacă interpretăm metaforic această condiţie, suspendarea din mandatul trecut l-ar putea califica.

3. Înfruntarea de suplicii pentru mărturisirea dreptei credinţe

Mai ştiţi ce i-a sărit toată lumea în cap când s-a dat în fapt că ţine cu Steaua când a fost cu Jiji la şpriţ? Sau când frate-său i-a botezat nepoata domnului Mondial?

4. Puterea de a-şi închina viaţa celei mai desăvârşite trăiri morale şi religioase

Băi, omul şi-a făcut biserică în curte! Aia cu morala e posibil să fie greşeală de traducere.

5. Puterea de a săvârşi minuni în viaţă şi după moarte

Iar cu moartea? Tot metaforic interpretând, Băse ar fi în stare să iasă preşedinte şi când nu candidează, prin voturile morţilor. Deci trebuie să mai aşteptăm pentru confirmare.

6. Puterea de a apăra eroic credinţa şi Biserica Ortodoxă

Are putere să facă ce vrea el. Nu zice să şi facă ceva.

Concluzie

Vedeţi cât le-am tras de pă