Biblioteca Teleki-Bolyai păstrează în prezent peste 200 000 de tipărituri, cca 3 000 volume manuscrise, un bogat şi valoros material artistic şi o însemnată colecţie de obiecte cu carater muzeal. Principalele fonduri de tipărituri ale bibliotecii se compun din cca 40 000 de volume ale Bibliotecii Teleki, achiziţionate de fondatorul Bibliotecii Telekiana din Târgu-Mureş, Teleki Sámuel (1739-1822) – din care 3 000 de volume reprezintă lucrări ale autorilor greci şi latini, provenite din 25 de centre tipografice europene – şi din cele aproape 80 000 de volume provenite din vechea bibliotecă a colegiului reformat din Târgu-Mureş, azi Liceul Bolyai Farkas.

De la manuscris la incunabul

Termenul „incunabul” a fost folosit pentru prima dată de Bernhard von Mallinkroth în 1639 cu ocazia bicentenarului invenţiei lui Gutenberg, referindu-se la prima tipographiae incunabula pentru a denumi perioada de început a tiparului şi nu cărţile însele. Cuvântul „incunabul” se referă la orice carte care datează din faza de „leagăn” a tiparului, adică de la apariţie până în jurul anului 1500, perioada în care forma cărţii a evoluat de la manuscris la tipăritură, căpătând o înfăţişare foarte asemănătoare celei de astăzi prin introducerea foii de titlu, ornamentelor tipografice, etc Unii cercetători limitează această dată la anul 1480, când s-a produs o diferenţiere precisă a tipurilor de literă şi o unificare a fiecărui caracter în parte. Alţii extind perioada până la începutul secolului al XVI-lea când perfecţionările tehnologice aduse tiparului au permis tiraje mai numeroase şi o ieftinire relativă a cărţilor. Caracteristica de bază a incunabulelor este identitatea lor anatomică şi arhitecturală cu manuscrisele. Astfel, lipsind foaia de titlu la primele incunabule, textul se deschide cu incipit şi se încheie cu explicit, formule proprii manuscriselor. Cele mai vechi incunabu