Iţic dorea neapărat să îl întâlnească pe Papă. Şi îi tot scria el şi Papa nimic. Şi trec aşa 30 de ani, până când într-o zi, Iţic primeşte răspuns şi este invitat la Vatican. Ajunge Iţic, sărută mâna Papei şi-i zice:
- Ştiţi, eu de 30 de ani vreau să vă întâlnesc. Am o problemă şi aş vrea să mă ajutaţi. Ştiţi, eu am un restaurant. Mare, frumos, mâncare bună, băutură bună, ieftin, toată lumea vine să mănânce la mine.
- Bravo Iţic, eşti un spirit întreprinzător!
- Da, dar eu am restaurantul de la tatăl meu, care-l avea de la tatăl lui...
- Bine Iţic, înţeleg, afacere de familie...
- Şi tatăl tatălui meu îl avea de la tatăl lui, iar acesta de la tatăl său...
- Iţic, mă exasperezi, nu înţeleg, unde vrei să mă duci, pe vremea lui Hristos?
- Exact, vedeţi, aţi înţeles. E vorba despre Cina Cea de Taină........ a rămas neplătită. Iţic dorea neapărat să îl întâlnească pe Papă. Şi îi tot scria el şi Papa nimic. Şi trec aşa 30 de ani, până când într-o zi, Iţic primeşte răspuns şi este invitat la Vatican. Ajunge Iţic, sărută mâna Papei şi-i zice:
- Ştiţi, eu de 30 de ani vreau să vă întâlnesc. Am o problemă şi aş vrea să mă ajutaţi. Ştiţi, eu am un restaurant. Mare, frumos, mâncare bună, băutură bună, ieftin, toată lumea vine să mănânce la mine.
- Bravo Iţic, eşti un spirit întreprinzător!
- Da, dar eu am restaurantul de la tatăl meu, care-l avea de la tatăl lui...
- Bine Iţic, înţeleg, afacere de familie...
- Şi tatăl tatălui meu îl avea de la tatăl lui, iar acesta de la tatăl său...
- Iţic, mă exasperezi, nu înţeleg, unde vrei să mă duci, pe vremea lui Hristos?
- Exact, vedeţi, aţi înţeles. E vorba despre Cina Cea de Taină........ a rămas neplătită.
