Vi-l mai amintiţi pe Ioan Cezar Corâci? Dacă nu, vă reamintesc eu. Corâci a fost parlamentar de Brăila, în legislatura 1996 - 2000, respectiv deputat pe listele Convenţiei Democrate Române (CDR).

După pierderea alegerilor din 2000 şi prăbuşirea CDR, Corâci a ieşit din atenţia presei, dar a revenit în vara anului 2005 când, după scandalul cu Ovidiu Tender, a preluat preşedinţia Uniunii Generale a Industriaşilor din România (UGIR 1903). Din acel moment declaraţiile lui pentru mass media au fost sporadice şi legate în general de poziţia patronatelor faţă de diverse inţiative legislative. În ultimul timp însă, cam de când cu impozitul forfetar, Corâci a început să apară tot mai des la televizor, susţinând din ce în ce mai vocal interesele agenţilor economici. Până aici, nimic de comentat, ieşirile lui la rampă nefiind spectaculoase, el respectând în mare linia impusă de reprezentanţii tuturor patronatelor din România: facilităţi, sprijin, ajutor, salariu minim, şomeri, taxe, impozite, export, import etc.

Ieri seară însă, pe parcursul unor dezbateri legate de legea pensiilor, Corâci a făcut o declaraţie, care pe mine una m-a uimit. Se discuta despre noua lege a pensiilor, despre pensiile de lux, despre vârsta de pensionare, care, conform noului act normativ va fi aceeaşi şi pentru bărbăţi, şi pentru femei, 65 de ani. Ei bine, reprezentanţii sindicatelor au încercat să explice că această măsură nu este tocmai corectă, pe de o parte luând în calcul speranţa de viaţă a românilor, iar pe de alta faptul că din cauza responsabilităţilor suplimentare pe care le au ca mame şi soţii, femeile vor da din ce în ce mai puţin randament după 60 de ani. În acest sens, sindicatele militau pentru pensionarea mai devreme a femeilor, şi, dacă nu a tuturor, măcar a mamelor. Cu atât mai mult cu cât, spuneau liderii, femeile care rămân acasă să îşi crească bebeluşii un an