- Comentariu - nr. 479 / 11 Februarie, 2010 Criza economica pe care o traversam (si de care nu mai scapam) releva, daca mai era nevoie, ca cei mai loviti de soarta sunt, in aceasta perioada, salariatii din sectorul privat. De aici provin cei mai multi someri, sunt salariile cele mai mici, desi se lucreaza cel mai mult (si nu doar opt ore)! De aici, concluzia: la stat e bine, la privat e rau. Si asta nu doar pentru muritorii de rand, ci si pentru potentatii zilei. O intrebare: oare de ce unii oameni de afaceri, bogati, fara grija zilei de maine, se inghesuie pe slujbele la stat? De ce un tip avand venituri lunare cu mult peste 10.000 de euro, cu case, conturi si masini de lux, se arunca imediat asupra unui salariu de sub 1.000 de euro? Raspunsul? Unul simplu (daca nu ar fi de condamnat): pentru ca statul roman este o uriasa masinarie de spoliat banii altora. Adica, ai nostri (pe hartie), ai tuturor, care platim taxe, impozite, amenzi etc., etc. Totul functioneaza dupa un "sistem" reglat (conturat) in ultimii 20 de ani. Se aseamana perfect cu un cartel, iar regulile sunt facute de copiii sai, de oamenii politici. Functiile la stat (spre deosebire de cele la privat), dreptul de semnatura (stampila) pentru gramezile de bani publici, sunt distribuite politic. Cum va explicati faptul ca, in campaniile electorale, numeroase firme sponsorizeaza partidele cu milioane de euro? Simplu: prin aceea ca, dupa victoria in alegeri, sponsorilor li se returneaza inzecit banii, prin contractele incheiate cu statul si prin influentele pe care le exercita asupra politicului. Pe de alta parte, politicianul de rang inalt isi negociaza un portofoliu de functii pe care-si pune oamenii sai. De obicei, acestia sunt cei care l-au ajutat pe politician, cu sudoare si bani, sa ajunga in functie. De oameni care aveau deja bani si oarecare disponibilitate. Ei devin echivalentul locotenentilor