Azi ar fi fost o zi perfectă pentru premiera filmului “Invictus” în cinematografe, însă distribuitorii români fie n-au avut cum, fie nu au ştiut că pe 11 februarie se împlinesc 20 de ani de la eliberarea din închisoare a lui Nelson Mandela.
Ultima realizare cinematografică a domnului Clint Eastwood, “Invictus” (Neînfânt) este cel mai tandru şi mai delicat film pe care l-a facut veteranul şi neobositul old timer de mulţi ani încoace. Cu minunatul Morgan Freeman în rolul minunatului Nelson Mandela, şi cu un rugbist cu gene olandeze interpretat foarte credibil de Matt Damon, “Invictus” rescrie povestea adevărată a unui om înţelept, care nu doar că a putut să ierte şi să treacă mai departe, dar a avut puterea să caute reconcilierea şi pacea în sânul poporului său.
Filmul are la bază romanul “Playing the Enemy” scris de John Carlin şi este plasat în anii `90, imediat după ce Nelson Mandela a câştigat alegerile în Africa de Sud. Da, le-a câştigat, dar va reuşi să guverneze o ţară cu sechele, cu o democraţie subţire şi casabilă şi cu o populaţie al cărei orgoliu a fost zdrobit timp de un secol?
Pentru albi viitorul cu Mandela pare îngrijorător, însă pe cei de culoare îi entuziasemează. Ba parcă le trezeşte şi dulcele sentiment al răzbunării. Mai sunt şi alte diferenţe între ei. Albii sunt mai bogaţi, negrii mai săraci. Primii preferă rugby-ul, iar ultimii fotbalul. Oricum am da-o, până acum nu au putut convieţui în linişte. But it`s not the payback time. Nu cu Mandela.
Preşedintele intuieşte şansa pe care ţara sa o are prin organizarea Campionatului Mondial de Rugby din anul 1995. Naţionala locală Springboks este iubită de albi şi detestată de negri. E convins că dacă echipa va juca bine şi va deveni campioană, atunci cei de culoare vor trece în tabăra albilor, şi Springboks va deveni primul element comun iubit de toată ţara.
“Invictus” n