În loc să plătească serviciile medicale pentru victime, aşa cum prevede legea, autorii agresiunilor şi accidentelor rutiere scapă de obligaţia financiară, ajutaţi de sărăcie şi de sistemul judiciar mult prea lent. Aceste cheltuieli se contabilizează însă în buzunarele asiguraţilor.

Milioane de euro din fondul asigurărilor de sănătate se duc în fiecare an pentru plata serviciilor medicale de care beneficiază victimele agresiunilor şi accidentelor de circulaţie. În condiţiile în care aceste sume ar trebui să fie decontate din buzunarele celor vinovaţi, doar o mică parte din bani ajung să fie recuperaţi, după procese îndelungate. În cele din urmă, sumele respective se constituie pierderi în contul sistemului asigurărilor de sănătate, adică sunt suportate de asiguraţii care cotizează la sănătate.

Infractorul scapă de obligaţia de plată

Iată un caz tipic de cum funcţionează sistemul. O discuţie aprinsă între doi prieteni de pahar se sfârşeşte cu bătaie. Unul dintre cei doi va ajunge inevitabil la spital, unde va fi tratat ca orice bolnav, primind îngrijrile medicale necesare pentru bătaia încasată. Pacientul stă internat câteva zile, după care pleacă. De aici începe munca pentru spital.

Potrivit Legii nr. 95/2006, sumele de bani necesare pentru tratamentul victimelor agresiunilor sau accidentelor rutiere sunt plătite de Casa de Asigurări de Sănătate spitalelor, urmând ca spitalele să recupereze aceşti bani, care trebuie să ajungă înapoi la fondul asigurărilor de sănătate, de la autorul accidentului sau agresiunii. Practica arată însă că recuperarea banilor se face mult mai greu decât o arată teoria.

În cazul în care există un dosar de cercetare, unitatea sanitară se constituie parte civilă în dosarul respectiv şi încearcă astfel să recupereze banii de la una din părţile implicate, care va fi dovedită vinovată, susţin jurişt