Ediția de la Vancouver a Jocurilor Olimpice de iarnă debutează mâine în toiul unei vesele dezbateri privind vremea, deși prognozele meteo de azi par la fel de exacte precum cele ale babilonienilor care trăiau în anul 650 î.H.

Aparent, canadienii din regiunea care găzduiește „Olimpiada Albă” sunt singurii pământeni care se plâng în aceste zile de absența zăpezii, căci la ei vremea e călduță, drept pentru care asigurarea decorului natural s-a făcut importând materie primă cu elicopterul.

Sigur, se putea prevedea că va fi neobișnuit de cald în februarie la Vancouver, la câțiva kilometri de ocean – acum doi ani, tot aici, s-a anulat o etapă de Cupă Mondială, fiindcă era ceață, burniță, timp ideal pentru plimbări romantice, nu și de schi.

La Jocurile Olimpice n-ar fi primul efort compensator - în 1964, la Innsbruck, soldații au dislocat tone de gheață pentru concursurile de sanie și bob, dar au urmat zece zile de ploi torențiale, așa că păzirea pistelor a semănat cu felul în care Moș Teacă înfrunta inundațiile cu sabia.

Ce pot spera românii la Jocurile Olimpice de iarnă, cu excepția medaliilor, pe parcursul unei perioade cu întreceri la ore imposibile? În primul rând, așteptăm cele 300 de ore ale transmisiilor televiziunii publice, radiodifuzor principal al competiției, scop în care a fost deplasată, pe banii noștri, o „armată” rivalizând cantitativ chiar cu delegația de sportivi români, cea mai numeroasă din ultimii 30 de ani! Sigur, dorul de țară e imens, dar au diurnă, că doar vorbim de Vancouver, nu de Bansko!

La rândul lor, organizatorii trag nădejde ca localnicii să manifeste un minim interes și față de altceva decât hochei, în timp ce amatorii de sport din toată lumea, având în minte experiența de la Beijing, și-ar dori să vadă jocuri de artificii adevărate și nu butaforie, precum și imnuri intonate d