Două instituţii fundamentale ale democraţiei vor da în curând testul de maturitate.
Parlamentul şi Curtea Constituţională sunt chemate să se pronunţe asupra unei chestiuni în care membrii lor sunt direct interesaţi. Însuşi nivelul lor de trai depinde de hotărârea pe care o vor lua. Dar şi nivelul de credibilitate, care e mai presus de barometrul burţii.
Parlamentarii se vor pronunţa asupra Legii unitare a pensiilor. În cazul unui vot favorabil, ei îşi vor pierde privilegiul pensiei speciale, adică nemeritate. Ar alege interesul general în dauna interesului personal. Ar fi o mică revoluţie de atitudine a unei instituţii care, deşi reprezintă poporul, are prostul obicei de a sfida poporul.
Dacă legea va trece de Parlament, e posibil ca ea să fie contestată la Curtea Constituţională. Şi acolo, aceeaşi dilemă: vor vota domnii de la Curte micşorarea propriilor venituri? Vor accepta ei să reintre în rândul pământenilor, după ce ani de zile au fost trataţi ca extratereştri?
Situaţia seamănă cu cea a unor marinari eşuaţi în mijlocul oceanului. Căpitanul vasului şi vreo trei-patru aghiotanţi ai săi au în mână toate proviziile - apă, rom, alimente, puşcoace. Salvarea poate veni acum, peste o săptămână, peste o lună sau niciodată. Orice picătură de apă, orice pesmet din magazie pot trasa graniţa dintre viaţă şi moarte. Căpitanul şi aghiotanţii săi au de ales: împart totul cu echipajul sau păstrează numai pentru ei?
La adăpostul armelor de foc, pot descuraja orice răzmeriţă. Nimeni, în afară de propria conştiinţă, nu-i poate obliga să fie corecţi şi generoşi. Şi atunci ei trebuie să aleagă: lasă echipajul să moară de foame şi de sete, asigurându-şi propria supravieţuire pe termen lung, sau împart totul în mod egal - apă, mâncare, speranţă de viaţă.
Ce va face căpitanul? Dacă e un ticălos, alege prima variantă: să moară ceilalţi ca să supravieţu
