Adrian Ştefănescu, în vârstă de 46 de ani, din Bucureşti, a rămas fără loc de muncă de două ori într-un deceniu. Ultima oară, criza l-a făcut şomer. Sursa: Marinela Rață Câştiga binişor, peste salariul mediu, din poziţia de director tehnic al unei firme de termopane. A fost disponibilizat în 2008, chiar înaintea sărbătorilor de iarnă. Atât de obosit era, că nu a simţit lovitura. Un an a trăit din ajutorul de şomaj. Un an de căutări disperate.
Inginerul mecanic are de două luni un alt loc de muncă şi povesteşte pentru evz.ro despre cum poţi ajunge din director şomer, dar şi despre oportunismul angajatorilor pe timp de criză.
Bărbatul ar putea fi tătăl, unchiul, soţul sau prietenul vostru. Povestea inginerului mecanic concediat de criză este a altor câtorva sute de mii de români. Firma care l-a făcut şomer, ”Aplast”, a crescut constant şi nimic nu dădea de înţeles că mulţi dintre angajaţi vor ajunge pe drumuri. Ştefănescu a început să lucreze pentru firma de termopane în mai 2008.
”Le-am pus ordine în afacerea din Bucureşti, au mai deschis aici două depozite, iar după două luni m-au transferat la Ploieşti, la fabrică, director tehnic. Eu pentru asta mă angajasem”, povesteşte inginerul, care, iniţial era plătit cu 1.800 de lei, iar apoi, ca director, i-a crescut remuneraţia la 4.000.
”Nu am vrut să dau oameni afară şi am plecat eu”
Lucrurile păreau să meargă bine. Lunar, patronul îşi mărea producţia şi angaja oameni în plus. ”Când m-am angajat eu, aveau aproape 200 de angajaţi, iar în toamna lui 2008, când a venit criza, numărul ajunsese la 700. Cu producţia, la fel. De la 6.000 de produse, uşi, ferestre, am ajuns ca în două luni să facem 21.000”, îşi aminteşte Ştefănescu, adăugând apoi că secţia pe care o conducea ajunsese să scoată produse în valoare de 5 milioane de euro.
Dar, di
