Venit pe marile ecrane româneşti la numai 11 zile de la premiera americană, acest nou film despre un subiect străvechi - sfârşitul lumii - este mult mai reuşit decât „2012“, dar suficient de deprimant, până spre final.
Aluziile, voite sau nu, la lipsurile de altădată, cu care ne-am confruntat şi noi, sunt tulburătoare.
Un salvator posibil în ale reconstrucţiei este ales să fie Denzel Washington, care e tratat ca un fel de bătrân înţelept, deşi în realitate nu are decât 55 de ani. El este printre puţinii supravieţuitori ai unei catastrofe, se presupune nucleare, care se petrecuse cu 30 de ani mai înainte, acum continuând să bântuie printr-o Americă distrusă, în dorinţa de a ajunge, fireşte, în Vest, aşa cum visam şi noi, şi unii încă mai visează. Sărăcia este lucie, printre puţinele cărţi care au supravieţuit se numără „Codul lui Da Vinci“ (?!), iar bibliile au fost puse pe foc, ceea ce aminteşte de prigoana de după instalarea comunismului. Aluziile, voite sau nu, la lipsurile de altădată, cu care ne-am confruntat şi noi, sunt tulburătoare. Cei care au mai rămas se bucură când mai dau de un şampon sau de o bucăţică de săpun...
Regizorii de origine afroamericană, cu o mamă armeancă din Teheran, fraţii gemeni născuţi de 1 aprilie 1972, Albert şi Allen, au decis, pe bună dreptate, să filmeze totul în culori sumbre, tonuri de sepia, care să dea o senzaţie claustrofobică şi de lipsă de aer, în acelaşi timp. Fără a mai pune la socoteală faptul că se induce, subliminal, o sete de apă care ar trebui să-i bucure pe cei care ţin Candy-barurile de prin malluri şi unde preţiosul lichid e mai mult decât exorbitant. Realizatorii au experienţă în privinţa filmelor stranii şi incomode, semnând, în 2001, „Din Iad - Jack Spintecătorul“/„From Hell“, un thriller horror, cu Johnny Depp şi Heather Graham. În cel de faţă nu lipsesc canibalii, ca
