DIFERENŢE. În timp ce un boboc de la noi e obligat să asimileze cunoştinţe la foc automat, în Italia se învaţă în joacă. Sursa: Răzvan Vălcăneanţu
De trei ani, nimeni n-a mai pus nici măcar o virgulă în manuale, deşi programa şcolară a suferit modificări între timp. Dascălii se plâng că, în ciuda faptului că elevii au manuale pe 15 septembrie, acestea se dovedesc inutile.
„Din 2007, nu s-au mai făcut licitaţii, manualele s-au reeditat, dar nu s-a umblat la conţinut”, arată Cristian Mirescu, directorul Centrului Naţional de Evaluare şi Curriculum.
Metodologia de evaluare a manualelor e clară, dar are un neajuns: nu ai de unde alege un manual util. De exemplu, dacă o singură editură a scos pe piaţă o carte de biologie, dascălul e nevoit să-l accepte, chiar da că nu-i e de folos. Manualele se evaluează de comisii formate din profesori de specialitate, care ţin cont de: respectarea programei, corectitudine ştiinţifică, caracterul nediscriminatoriu.
Preţul contează în proporţie de 30%. Dascălii spun că nu e neapărat o problemă cu felul în care se „a creditează”, ci cu programa, care nu răspunde cerinţelor anilor 2000.
Fără cale de întoarcere
„Un elev învaţă semne grafice, litere mari şi mici, silabe, cuvinte, propoziţii, texte scurte de citit şi scris. Facem ora şi litera, dacă n-a înţeles, nu ne putem întoarce, se consideră că recuperează în clasa a II-a, or, asta nu e posibil”, explică Violeta Stoian, învăţătoare la Şcoala nr. 1 din Capitală.
„Copiii învaţă să scrie şi să citească, dar se pune accentul şi pe joc, pe dorinţa de a descoperi. Învăţătoarele spun că e important parcursul elevului, de unde pleacă şi unde ajunge. Nu se pun note, ci se face o evaluare individuală”, arată mama unui elev din Forli, Italia.
Până una, alta, manualele de română, clasele I-VIII - d