Ce credibilitate să mai aibă primul-ministru, care se vaită că n-are bani pentru pensionari, dar tot el semnează cu amândouă mâinile lefuri de zeci de mii de euro lunar pentru protejaţii săi politici?! Cum mai poate deschide gura, după ce astă-toamnă, în campania prezidenţială, trişa spunând că sunt vizate doar pensiile “nesimţite”, iar acum proiectul legii - prin amputarea valorii punctului de pensie - scade brutal puterea reală de cumpărare a tuturor pensionarilor? Despre ce fel de austeritate e vorba, când miniştrii risipesc fondurile sau chiar rezervă milioane de euro pentru promovarea propriei imagini, ca Elena Udrea.

În douăzeci de ani, câteva mii de indivizi - rotindu-se la putere - au adunat averi fabuloase. Majoritatea, prin afaceri oneroase, pe seama statului. Declaraţiile lor de avere sunt ridicole: câteva mii de euro în conturi din ţară. Grosul, care le aduce dividende incomensurabile, se află în bănci de peste graniţă. Statul român nu le caută şi nu le găseşte, cum a făcut statul german. Pentru că statul român sunt ei, cei pentru care pensia reprezintă cel mult o raită la cosmetician a nevestei sau a amantei. Pensia e vitală doar pentru o populaţie sărăcită, care-i suportă. Deşi, lacomi, ei au dus ţara de râpă, au găsit acum soluţia: reducerea severă a accesului la alimente, la medicamente al pensionarilor. Efectele economice, nu doar cele sociale, vor fi dezastruoase, perverse.

Proiectul acestei legi a fost aprobat ieri de Guvern. Va ajunge în Parlament. Votul trebuie să fie la vedere, uninominal: electoratul are dreptul să ştie barem ce partid şi ce ales cum anume au votat. Un pensionar (4 milioane lunar) îmi spunea că la Casele de Ajutor Reciproc ar trebui afişate pozele parlamentarilor din zonă şi felul în care au votat. E o idee, în perspectiva unor alegeri ce ar putea veni chiar înainte de 2012.