Îl susţin pe Marius Oprea la conducerea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc.

Sînt membră a Consiliului Ştiinţific al fostului IICCR încă din primul an - 2005- al fiinţării sale.

Ca şi colegii mei din acest consiliu al IICCR - mă gîndesc la Andrei Pleşu, Cristian Pîrvulescu, Petre Mihai Băcanu şi Dennis Deletant - ştiu care a fost contribuţia lui Marius Oprea la organizarea şi funcţionarea Institutului. Practic îl consider ca fondator al Institutului. Încă de la primele proiecte şi iniţiative legislative, am avut siguranţa că acest tînăr institut va prelua, alături de unele cărţi, şi memoriale sau spaţii muzeale investigarea trecutului şi aflarea adevărului despre modul în care a funcţionat teroarea şi mecanismele ei în anii comunismului, sesizarea organelor de cercetare penală cu privire la aceia care au comis crime şi abuzuri. Aceşti patru ani au confirmat performanţele tinerei echipe de istorici condusă de Marius Oprea.

În loc să fim invitaţi, în calitatea noastră de membri ai Consiliului Ştiinţific, la o întîlnire pentru a dezbate strategia noii instituţii create, sîntem în situaţia tristă de a descoperi că şi aici la un institut de cercetare a crimelor comunismului, se caută un nou preşedinte, dislocîndu-l fără temei pe Marius Oprea, cel care într-adevăr, cu tenacitate, cu profesionalism şi cu mult curaj, a slujit memoria foştilor deţinuţi politici, a tuturor victimelor comunismului.

Aştept ca societatea civilă românească să nu îngăduie schimbarea lui Marius Oprea. Aştept de la dl. Vladimir Tismăneanu, preşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România care, în timpul redactării Raportului Final a făcut echipă cu Marius Oprea, să-l sprijine şi să se solidarizeze cu Institutul.

Şi, fireşte, aştept de la Primul Ministru al României să reconfirme numire