Soluţiile sunt produse de libertatea pieţelor, dincolo de voinţa şi de interesele înguste ale politicienilor.
Soldat rus, soldat rus/ Ce te-au pus aşa de sus/ Să domini popoarele/ Sau că-ţi put picioarele? Păstorel Teodoreanu spunea această epigramă prin anii '50, în faţa unei statui cocoţate pe un soclu nemăsurat de înalt în Piaţa Victoriei. Apoi, politica a mutat-o într-un scuar de pe Kiseleff, ca mai târziu să dispară din fericire cu totul.
Mi-am amintit de cizmele imense ale soldatului în urmă cu vreo lună şi ceva în redacţia unui ziar din Kiev. Priveam o fericită fotografie de nuntă facută în faţa unei statui a lui Lenin cu o mână ridicată într-un gest măreţ, călăuzind masele spre viitor. Proaspeţii însurăţei şi nuntaşii simţeau că acolo e locul în care e blagoslovită unirea lor. Versurile şi aceste imagini îmi revin în minte de fiecare dată când citesc ceva despre echilibre geostrategice, rachete, avioane militare, nave de război şi altele asemenea, indiferent cine ar fi proprietarul.
Lumea de astăzi e un păienjeniş de relaţii economice, comerciale şi financiare. Nu mai este dominată de strategia statelor, ci de interesele oamenilor şi ale corporaţiilor. Ele determină interesele naţiunilor-stat. Sigur, nu întotdeauna este aşa. Primează uneori motivaţiile electorale ale politicienilor. Şapte sate dintr-o vale pot constitui o dispută teritorială. Ea poate influenţa emoţional rezultatul alegerilor într-o ţară sau alta.
Problema reală a locuitorilor celor şapte sate poate însă fi rezolvată de vreun întreprinzător isteţ. Printr-o iniţiativă economică el le poate schimba destinul faţă de care apartenenţa la o comunitate sau alta devine mult mai puţin importantă. Ba poate chiar să aducă cele două ţări la un loc, cine ştie. Sigur, statele protejează companiile din propriul lor teritoriu de impozitare, dar au din ce în ce mai puţin controlul asupr
