De la mijloc în sus, Dinamo are răutate şi forţă. De la mijloc în jos, apar fisurile. Echipa e agresivă, însă fotbaliştii nu sînt prieteni între ei şi nu prea îl ascultă pe Ţălnar
Roş-albii suferă la fel ca marea rivală, Steaua. Cînd echipa are un joc ofensiv consistent, Dinamo bate. Cînd nu merge atacul şi se mai nimereşte şi vreo eroare individuală în apărare, Dinamo nu mai învinge. Ce a arătat stagiul din Antalya, încheiat ieri?
Pe lîngă concluziile strict fotbalistice, marele minus al "cîinilor" este la capitolul "atmosferă". La Dinamo încă nu este o familie. Rănile provocate de diversele certuri din 2009 nu s-au închis, iar neîncrederea ce planează în vestiar, chiar şi în propriile forţe, slăbeşte o trupă care poate reintra în lupta la titlu datorită numărului mare de fotbalişti care pot decide singuri un meci.
Plusuri
- Dinamo a reînceput să pună presiune pe adversar. De exemplu, în amicalele cu Coreea de Nord şi cu U Cluj a răsturnat conjunctura nefavorabilă şi a învins pe final de partidă.
- Concurenţa teribilă din avanposturi (M. Niculae, Niculescu, Andrei Cristea, Bratu şi Liviu Ganea) îi face pe atacanţi să alerge nonstop şi să-şi propună de fiecare dată eficienţă maximă. Ţălnar i-a tot rotit, însă favoriţi să joace titulari în startul returului sînt Niculae şi Cristea.
- Jocul merge bine pe banda dreaptă, acolo unde sînt Molinero sau Scarlatache şi Torje. Dar scîrţîie pe stînga, la Pulhac / Diabate - Adrian Cristea / Alexe.
- Dolha este în formă. A arătat-o şi la antrenamente, şi în meciuri. Iar Cristi Munteanu (35 de ani) îi suflă-n ceafă şi pare să mai aibă un cuvînt de spus în fotbal.
- Echipa aleargă, mai trebuie să crească şi mobilitatea în teren.
Minusuri
- Zona centrală a defensivei scîrţîie, poate şi fiindcă Moţi şi Lu
