Dupa ce Darwin a publicat "Originea speciilor" in 1859, evolutionismul s-a impus in orice domeniu, dar in secolul XX, pentru darwinisti a fost mai importanta transformarea teoriei lor intr-o filosofie pe care nu s-au sfiit sa o catalogheze drept o noua religie.
In episodul precedent al dezbaterii Evolutionismul - religie moderna sau eroare? am vazut ca adeptii creationismului au invatat sa foloseasca stiinta pentru a-si argumenta punctul de vedere. Au publicat lucrari in care arata ca Pamantul ar fi de fapt o planeta tanara, iar mutatiile de care vorbesc darwinistii nu pot avea loc atat de usor.
Totusi, aproape orice cercetare are rezultate evidente in favoarea evolutionistilor, iar acestea sunt prea putin contestate in lumea stiintifica. Asa ca de la mijlocul secolului XX, darwinistii au considerat ca nu mai au ce sa demonstreze si si-au anuntat victoria in fata controlului exercitat de o autoritate divina.
Unul dintre cei mai proeminenti sustinatori ai evolutionismului si ai selectiei naturale in acea perioada era Julian Huxley, nepotul lui Thomas Henry Huxley, biolog englez care l-a sustinut pe Darwin inca de la inceput. Considerandu-se un umanist evolutionist care credea intr-o religie naturalista, el a devenit unul dintre cei mai influenti intelectuali ai secolului trecut. A fost primul presedinte al UNESCO si a fondat World Wildlife Fund.
Nu mai este nevoie si nici loc pentru supranatural
In 1959, cu ocazia centenarului Originii speciilor, Huxley a tinut un discurs in care a evidentiat partea religioasa a evolutionismului si a subliniat ca acesta este de fapt o noua religie. In lucrarea "Sensul eshatologic al creatiei", Adrian Lemeni reproduce discursul lui Huxley:
"Istoricii viitorului vor socoti probabil Saptamana Centenara ca rezumand o importanta perioada critica din istoria acestui pama
