Am auzit de nenumărate ori că alimentaţia ar trebui să-i ofere organismului energia şi substanţele nutritive necesare fără să-l suprasolicite, în caz contrar existând riscul unor boli precum cele de inimă sau cancerul. Cu toate astea, o mare parte din dieta zilnică este alcătuită din chimicale periculoase.

Autorităţile naţionale şi internaţionale permit folosirea în industria alimentară a aproximativ 300 de aditivi, recunoscuţi pe plan global sub numele de E-uri, care fac mâncarea să arate mai bine, să aibă un gust mai plăcut şi să reziste timp îndelungat pe rafturile magazinelor, toate astea la un preţ atractiv.

Calciul, aliatul siluetei tale

Totul despre orhideea de Singapore

Ce-i drept, o parte din E-uri provin din surse naturale şi nu reprezintă un risc pentru sănătate. Dar majoritatea coloranţilor, îndulcitorilor, aromelor artificiale sau „identic naturale", conservanţilor, acizilor, agenţilor de maturare, de înălbire şi emulsificatorilor sunt produse sintetice, de laborator, folosite mai ales în produsele industrializate.

Desigur, regulile impuse de autorităţi prevăd ca niciun aliment să nu conţină cantităţi periculoase dintr-un anumit aditiv. Cu toate acestea, adunând cantitatea unui anumit E din mai multe alimente consumate de-a lungul unei zile, ajungem uneori să depăşim cu mult nivelul „sigur" de aditivi şi, prin urmare, ne punem în pericol sănătatea.

Majoritatea coloranţilor sunt nocivi

Unul dintre criteriile cele mai sigure pentru a evita consumul unor alimente periculoase este culoarea. Mai precis, cu cât un aliment are o culoare mai intensă, într-un mod evident nefiresc, cu atât este mai riscant pentru sănătate şi, prin urmare, ar trebui să-l eviţi.

Spre exemplu, în timp ce unii coloranţi provin din insecte, cum este carminul (numit şi E120, coşenila sau acid carminic), alţii sunt extraşi din plante potenţi