Marea ambiţie politică a preşedintelui Traian Băsescu, în al doilea mandat, este reformarea statului. UDMR, partenerul de guvernare al PD-L, partidul care a creat osatura majorităţii fără de care "construcţia Boc" n-ar avea consistenţă, a luat-o înaintea preşedintelui în acţiunea de reformare.
Parlamentarii UDMR au depus în iunie 2009, înainte de vacanţa de vară, un proiect de lege pentru modificarea Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională a României. Actul a avansat pe tăcute, dar sigur, fără ca celelalte partide să bage de seamă cât de periculoase sunt prevederile proiectului. În aceste ultime şase luni, toată lumea credea că nu există alt subiect de dezbatere şi de luptă politică altul decât alegerea preşedintelui ţării.
Iată că alţii au profitat de mecanismul Senatului şi au lăsat ca planul UDMR privind autonomia pe criterii etnice - proiectul este bine clocit şi face parte dintr-o strategie - să facă un pas mic dar uriaş ca însemnătate. Senatul a aprobat tacit voinţa UDMR de regionalizare în 16 entităţi teritoriale, între care una înseamnă reînfiinţarea stalinistei Regiuni Mureş-Autonome Maghiare, prin comasarea judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş.
În septembrie 2009, Jeno Szasz, preşedintele Partidului Civic Maghiar declara la Odorheiul Secuiesc că "partidul merge cu convingere pe drumul pe care l-a ales către asumarea autonomiei". Tot atunci a fost adoptată de "civici" o declaraţie care afirmă că "actuala împărţire teritorial-administrativă a României este depăşită" şi adăuga: "viitorul acestei regiuni nu poate fi imaginat altfel decât ca o unitate administrativ-teritorială de sine stătătoare, situată în limitele sale regionale fireşti, formate în cursul istoriei ".
Iar Senatul României s-a făcut că nu observă caracterul iredentist al proiectului de lege care include alături de alte patru macroregiuni ş
