Ce haz ar mai avea PSD-ul dacă s-ar reforma pe bune şi din temelii? Dacă ar deveni, după alegerile sale interne, un partid de stînga atît de onorabil, încît să coboare Titel Petrescu şi Sergiu Cunescu din raiul social-democraţiei să-i dea binecuvîntarea?

Cine ar mai rămîne în rîndurile sale în afară de cei cîţiva fraieri recunoscuţi de care rîd şi curcile din partid, fiindcă nu ştiu să se descurce? Cine dintre alegători s-ar mai duce cu căciula în mînă la uşa partidului pentru o intervenţie şi o favoare peste rînd? Ce forţe economice autohtone şi-ar mai pierde banii şi vremea să-l susţină? Ce politicieni şi politologi ruşi s-ar mai preocupa de soarta sa?

PSD-ul reformat s-ar golit de conţinutul său definitoriu constînd din baroni locali, învîrtiţi mai mici, dar ambiţioşi, din băieţi de mingi care visează la o carieră de Marian Vanghelie şi din Vanghelie însuşi care visează la preşedinţia partidului şi „poate mai sus”, din Adrian Năstase & Dana, din Mircea Geoană & Mihaela, din Victor Ponta + Daciana fostă Sârbu şi Ilie Sârbu însuşi, din, să nu uităm, Ion Iliescu şi din eternul cîştigător, Viorel Hrebenciuc.

O reformă pe principii social democrate în PSD ar denatura esenţa partidului şi l-ar face de nerecunoscut, încît, pentru a nu-şi pierde identitatea, în mai puţin de o lună ar trebui ca dinlăuntrul său să înceapă o energică contrareformă, care să-i trimită la locul lor pe papagalii de rit nou şi să reaşeze pe socluri toate victimele necugetatei reforme.

PS fără legătură cu subiectul, aproape o altă postare – Cine-i învaţă să socotească pe Emil Boc şi pe Elena Udrea, care par să aibă probleme cu aritmetica – Boc la legea pensiilor, Udrea la proiectul locuinţelor pentru intelectualii care ar vrea să se stabilească la ţară, dar n-au unde.

Ce haz ar mai avea PSD-ul dacă s-ar reforma pe bune şi din temelii? Dacă ar deveni, după alegerile s