După trei ani de absenţă de pe afişul Operei Naţionale Bucureşti, Cosi fan tutte de Mozart a revenit pe scenă cu distribuţii în parte noi, prilejuind totodată debuturi interesante. În regia semnată de Ştefan Neagrău şi scenografia Vioricăi Petrovici, producţia se păstrează onestă, cu încercări de umor foarte rar amuzante, cu o coregrafie „simpluţă“ (imaginată de Mihai Babuşka), dar îngrijit prezentată, de remarcat fiind, în ansamblu, corectitudinea interpretării. (...)

În prima seară, o sală aproape plină a urmărit � Publicitate �i apariţia sopranei Iulia Isaev în rolul Fiordiligi, abordat în debut pe scena noastră, glasul său generos, eleganţa stilistică, frazarea şi sensibilitatea ce o caracterizează (trecând peste problemele în acut şi platitudinea expresiei scenice) fiind apreciate, dar sub rezerva incapacităţii sale de a capta spectatorul. Pe de altă parte, tenorul Hector Lopez – extrem de aplaudat la premieră în urmă cu vreo patru ani, a surprins prin dificultăţile vocale enorme, prin maniera neplăcută de a cânta, în timp ce baritonul Ion Dimieru a rămas acelaşi conştiincios dar nefinisat „emiţător de sunete“ uneori frumoase. La polul opus, mezzosoprana Maria Jinga a avut şi charismă şi vervă şi mai ales a cântat excelent, ridicându-se astfel deasupra întregii distribuţii, iar baritonul Florin Simionca a reuşit să fie un foarte convingător Don Alfonso, mult mai bun ca altădată, soprana Dorina Cheşei rămânând incertă în Despina. (...) Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală. După trei ani de absenţă de pe afişul Operei Naţionale Bucureşti, Cosi fan tutte de Mozart a revenit pe scenă cu distribuţii în parte noi, prilejuind totodată debuturi interesante. În regia semnată de Ştefan Neagrău şi scenografia Vioricăi Petrovici, producţia se păstrează onestă, cu încercări de umor foarte rar amuzante, cu o coregrafie „simpluţă“ (imagin