Azar Nafisi, autoarea celebrei dezvăluiri CitindLolita în Tehe-ran( tradusă de Silvia Osman pentru Editura RAO în 2007) a dorit să adaoge unele „lucruri despre care păstrase tăcerea".

Le-a inclus în cartea Things I've Been Silent About (Random House, 2008). Este o scriere biografică despre părinţii autoarei. Ajută la o mai bună înţelegere a marasmului produs în Iran de trecerea de la un regim laic - păcătos, asupritor, dar cel puţin nu dominat de tagma socială cu grad maxim de intoleranţă, clerul fundamentalist - la un regim încă şi mai autoritar, în care păzitori ultra retrograzi ai dreptei credinţe taie şi spânzură la propriu şi au, pe deasupra, veleităţi de agresori nucleari. Privind din interior societatea normală, normal diversificată şi normal imperfectă în care trăiseră Azar şi familia ei, ne dăm mai bine seama cât de insuportabile sunt prescripţiile medievale, în acelaşi timp iraţionale şi inumane, impuse cu o cruzime sălbatică într-o ţară care avusese acces la civilizaţie, cultură, norme de drept.

Ştim, din Citind Lolita în Teheran (de ce nu la Teheran?), că Azar Nasif a avut şansa de a studia în Elveţia, în Anglia şi la Universitatea din Oklahoma, petrecând 17 ani în străinătate înainte de a se întoarce la vârsta de 30 de ani în Iran, unde avea să vieţuiască în următorii 18 ani într-o lume recondiţionată de ayatolahi. A ţinut cursuri la universitate şi, după ce a fost dată afară pentru că refuza să poarte chador, a continuat să predea clandestin tot despre scriitori ca Henry

James, Nabokov, Jane Austen, Flaubert, Joyce, Fitzgerald, Virginia Woolf, înainte de a pleca definitiv în America în 1997. Comentând, prin 2003-2004, Reading Lolita in Tehran, observam că această carte aducea un punct de vedere interesant şi în legătură cu atât de disputata (la noi), „rezistenţă prin cultură", invocată de cei ce au citit, au scris, a