O copilărie înăbuşită în bătăi, ţipete şi la-crimi amare. Cinci fraţi crescuţi în miros de beţie şi violenţă cruntă. Şi totuşi salvaţi, printr-o minune, de străini.
Etajul trei al unui bloc din Craioviţa Nouă. Nu apuc să sun şi a doua oară. Uşa se deschide primitor, lăsând aroma de mâncare abia gătită să te cheme îmbietor. Dincolo de prag, de sub o cascadă de păr ondulat de culoarea scorţişoarei, doi ochi strălucitori îmi zâmbesc timid. „Bună ziua“, abia se-ncumetă să spună fetişcana şi o zbugheşte în bucătărie, la adăpostul doamnelor educatoare. Zgomotele din casă se întrerup brusc. De undeva dinspre dormitoare se aud foşnete şi râsete înfundate. Apare gazda - Loredana Arnăutu, educator specializat şi responsabil pentru cele trei apartamente ale Direcţiei pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj, amenajate în Craioviţa. Sunt invitată în sufragerie - sau camera de zi a apartamentului de tip rezidenţial, acolo unde copiii aflaţi în grija statului îşi petrec o parte din timp, ascultând muzică sau privind la televizor, navigând pe internet sau stând la taclale cu prietenii, ca orice copil. Nici nu apuc să mă instalez cu toate cele necesare scrisului, că „subiectele“ năvălesc în încăpere. Cinci la număr, toţi fraţi. Şi toţi cu aceiaşi ochi strălucitori ca ai fetei care m-a întâmpinat la intrare. Toţi veseli, toţi vădit mulţumiţi. Şi toţi ajunşi aici din acelaşi motiv: au fost bătuţi şi chinuiţi de tatăl lor încă de când s-au născut. Din cauza bărbatului au rămas şi fără mamă. Iar ei, cinci copii lipsiţi de dragostea şi siguranţa unei familii, au fost nevoiţi să caute afecţiunea în altă parte. Printre străini.
Un fel de copilărie
Se numesc Mirabela, Florin, Ileana, Alina şi Cristina. Au 10, 13, 14 şi 17 ani - ultimele două fete fiind gemene. Povestea lor nu are nimic surprinzător. S-au născut la ţară, acolo unde, în mai to
