„Un agent secret face petrecere de ziua lui de naştere? Da, dar nici unul dintre invitaţi nu ştie exact cine e sărbătoritul“. O glumă cu tâlc în această săptămână în care Serviciul Român de Informaţii Externe a sărbătorit 20 de ani de existenţă. Folosindu-se de ocazie, directorul SIE, fostul ministru de externe Mihai Răzvan Ungureanu, şi-a permis luxul apariţiilor în media mai des ca de obicei. A fost totuşi chibzuit. Cum altfel? Vorbim despre o instituţie învăluită în mister care a transmis în acest moment o serie de mesaje din care s-ar putea intui starea de spirit prezentă la vârful SIE.

Un articol recent din presa italiană vorbea despre numărul mare de români angajaţi într-un serviciu secret. Doi foşti directori ai SIE au discutat în presă despre numeroşii angajaţi ai SRI, avansând şi cifre referitoare la SIE. Despre pensiile uriaşe ale foştilor lucrători în Securitatea comunistă s-a mai scris, dar aceste informaţii sunt însoţite şi de articolele care vorbesc despre o creştere constantă a fondurilor bugetare alocate serviciilor secrete. S-a creat astfel la pachet o imagine defavorabilă serviciilor secrete româneşti: aceea de instituţii supradimensionate, finanţate pantagruelic, din banii contribuabililor, pentru activităţi oculte şi opacizate.

O astfel de portretizare la kilogram nu convine deloc SIE care, în ultimii ani, s-a reflectat public ca fiind o instituţie de elită a României, reformată şi fără nici un fel de legătură cu fosta Securitate. Mihai Răzvan Ungureanu a vorbit public în aceste zile despre veniturile agenţilor pe care îi coordonează: 2.500 de lei salariul mediu, în timp ce pensia medie este de aproximativ 1.500 de lei. Tot el a precizat, într-o deschidere fără precedent, că media de vârstă din cadrul SIE este de 37 de ani, numărul de angajaţi ai instituţiei fiind mult mai mic decât cei 3.000 amintiţi în presă.

Reprezintă aceste de