Educaţia copiilor se face cu bunătate, înţelegere şi iubire, altminteri nimic nu durează. Iar "când un tânăr creşte frumos, iese parcă din strâmbătate o întreagă lume", scria Noica. Se pune însă întrebarea cine sunt educatorii, formatorii copiilor acestui început de mileniu - prea grăbit să adune bogăţii materiale în detrimentul celor morale şi spirituale spre devenirea fiecărui individ de pe această planetă. Dar, oare, să fi intrat mileniul III cu stângul pe orbita timpului sau omenirea e prea nerăbdătoare să câştige într-o singură zi mai mult timp şi mai multă glorie decât cea care a petrecut mileniile trecute cu mai mare credinţă în idealurile sale?
Cert este că trăim vremuri grele, tensionate, extrem de schimbătoare, slujind mai degrabă violenţei decât neagresiunii. Dar în toate timpurile a fost la fel, vor spune mulţi dintre noi. Numai că progresul tehnic a luat-o cu mult înaintea celorlalte domenii - ceea nu-i chiar atât de rău... Atitudinea oamenilor - în calitate de consumatori - faţă de avantajele progresului tehnic este deformată. Sau poate impusă. Ce legătură au toate acestea cu educaţia copiilor, a tinerilor din zilele noastre?!
De prea multe ori suntem tentaţi să spunem că avem copiii pe care îi merităm. Fiindcă prea le-am deschis toate porţile - şi cele admise şi cele interzise - spre o altfel de cunoaştere, care se va întoarce împotriva lor, dacă nu sunt învăţaţi, sfătuiţi, îndrumaţi, la timp, să o folosească aşa cum se cuvine. S-a văzut, însă, că mintea copiilor şi tinerilor noştri dobândeşte strălucire de diamant dacă aceştia sunt supravegheaţi îndeaproape, fără a avea sentimentul că li se interzice accesul spre vreo zonă sau alta, mai deocheată sau mai dificil de înţeles din perspectiva vârstei lor. Ce face, totuşi, şcoala pentru a-i conduce pe ei, copiii şi tinerii acestui început de mileniu spre drumul cel bun şi spre propria lor l
