Statele vestice membre ale UE, mari importatoare de forţă de muncă în sănătate din partea estică a continentului, nu mai sunt dispuse, se pare, să acorde drept de liberă practică în sănătate colegilor din Est, doar pe baza documentelor de studii. Prin vocea organizaţiilor de reglementare în domeniul sănătăţii, o parte dintre aceste state afirmă că nu au suficientă încredere în diplomele eliberate de instituţiile de învăţământ din estul Europei, şi aceasta pe baza unei îndelungi experienţe, acumulate în anii trecuţi, în care forţa de muncă în sănătate din Est a migrat masiv în Vest. (...)

Şi cum Comisia Europeană a decis modificarea sau completarea Directivei 36 în anul 2012, aceste organizaţii intenţionează să propună ca accesul la dreptul la muncă în domeniul sănătăţii să nu se mai facă doar pe baza actelor de studii.

Exemple care să justifice o atare propunere sunt numeroase, dar vă voi oferi doar unul, pus în discuţie de colegii din Irlanda. Este vorba de cazul unui asistent medical dintr-un stat UE care a primit drept de liberă practică de la organizaţia de reglementare din Irlanda, pe baza documentelor de studii care demonstrau că are pregătire conformă. La scurt timp după angajarea într-o unitate medicală, organizaţia a primit numeroase semnale din partea colegilor privind lipsa Publicitate de cunoştinţe elementare ale persoanei respective în domeniul asistenţei medicale. În condiţiile în care însă asistenta are, conform Directivei 36, pregătirea necesară, aşa cum rezultă din documentele de studii, pentru a lucra în orice stat membru UE, organizaţia de reglementare nu are dreptul să îi restricţioneze accesul la liberă practică, deci nu îi poate retrage uşor licenţa de practică. Lipsa de competenţe trebuie demonstrată şi ar putea fi, pe baza unui examen, dar, pe de altă parte, documentele UE privind dreptul la liberă circulaţie, nu îţi permit să