Privind la domnul Vladescu, asa te cuprinde un sentiment duios, undeva intre cel pe care-l starnea Toma Caragiu cand spunea ca baletul nu e o arta calcata in picioare si Stelian Ogica in momentul cand declara ca e fericit, dar nu poate demonstra.
Sunt din ce in ce mai convins ca ministrul Finantelor a organizat o intalnire cu presa pentru a atenua din impresia nasoala lasata asupra publicului consumator de cod rutier de prestatia lui Andrei Gheorghe.
S-a gudurat pe langa ziaristi ca un pisoi gasit intr-o cutie de pantofi abandonata pe malul raului, i-a laudat fara economie, s-a scuzat ca n-o sa fie mereu in stare sa le tina piept - la atata creier instruit, ce poate face un biet functionar cu probleme de comunicare? Si atat.
Subiectele legate de concluziile misiunii de evaluare a FMI si mecanismele construirii bugetului general consolidat au ramas deoparte, dar in schimb ministrul a debordat de optimism.
"Nu e prapad", exista bani pentru salarii si pensii, deoarece anul a inceput cu incasari neasteptate - probabil ca patronii care trimit oameni in somaj au pus bani deoparte si platesc in avans taxe, scriu viramente la fondurile speciale pentru momentul cand vor face angajari.
Si in aceasta dulce discutie, Sebastian Vladescu si-a marturisit trairile. Unu: "Acum este incitant si intensiv sa rezolvi probleme grele si stimulativ intelectual ca sa vezi cum faci rost de bani la costuri reduse". Ce deduc eu de aici? Esti violonist, gasesti o carte de fizica de clasa a 9-a si incerci sa citesti, poate rezolvi ecuatia zborului cosmic.
Cand te-ai plictisit, faci rost de bani cu costuri reduse, dar obosit de mecanica spatiala, nu stii care dintre variante e reala: imprumutul de la FMI sau iesirea din activitate la 65 de ani concomitent cu tunderea pensiilor mai mari de 3000 de lei.
Doi: "Niciun