Preocuparea pentru un învăţământ medical universitar de calitate este nu numai o îndatorire salarială a cadrelor didactice de profil, dar şi una deontologică – risc a o spune, cu gândul la Jurământul lui Hipocrat şi la observaţiile deja de notorietate publică, privind pregătirea deficitară pentru viitoarea profesie a unei majorităţi a studenţilor şi a rezultatelor slabe la concursurile de rezidenţiat, „strungă“ necesară de acces spre o anume specialitate. (...)

Cauzele acestei stări de fapt sunt multiple, unele având o justificare acceptabilă, pentru moment şi con Publicitate diţii, altele nu. Parte a acestei preocupări continuă să fie instruirea clinică a studenţilor prin studiu Semiologiei medicale, disciplină formativă fundamentală, prin care aceştia învaţă subtilităţile abordării pacientului prin anamneză, discern simptomul minor de cel semnificativ, evaluează semnele obţinute prin examenul atent şi corect al subiectului, aleg explorările paraclinice contextuale şi formează un prim diagnostic, în principiu, cel de sindrom. O formă complementară pentru pregătirea mediciniştilor, dincolo de practica obligatorie la patul bolnavului, de cursurile magistrale şi de seminarii, o reprezintă cartea. Am semnalat, de curând, cu bucurie, astfel de lucrări apărute la Iaşi, în buna tradiţie a învăţământului medical românesc, numele autorilor acestora fiind reţinute în memoria multor generaţii de absolvenţi ai facultăţilor noastre, chiar dacă, la sfârşitul scrierilor actuale de profil, bibliografia autohtonă, deşi folosită, se uită a fi citată. (...) Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală. Preocuparea pentru un învăţământ medical universitar de calitate este nu numai o îndatorire salarială a cadrelor didactice de profil, dar şi una deontologică – risc a o spune, cu gândul la Jurământul lui Hipocrat şi la observaţiile deja de notorietate publ