Diversiunea, ca actiune de abatere a atentiei oamenilor de la problemele reale si importante, spre subiecte neesentiale sau afirmatii mincinoase, nu reprezinta o noutate in viata social-politica a tarii noastre. Intr-adevar, daca ne gandim doar la a doua jumatate a secolului trecut, tot ce a insemnat regimul comunist a reprezentat o mizerabila diversiune menita sa tulbure mintile oamenilor, cu ajutorul unor lozinci mincinoase dar atragatoare despre "construirea socialismului".
Revolutia din decembrie 1989, precum si anii care au urmat, nu au pus capat diversiunilor ci, in mod paradoxal, ele s-au inmultit, astfel ca astazi traim in Romania in conditii de quasi-permanenta diversiune.
Diversiuni postdecembriste
Imediat dupa fuga lui Ceausescu cu elicopterul (22 Decembrie 1989, ora 12,00), in timp ce sute de mii de oameni exultau de bucurie pe strazile Bucurestiului, iar armata trecuse de partea revolutionarilor, in mai multe locuri din capitala a inceput sa se traga. Complotistii care au deturnat Revolutia, in frunte cu Ion Iliescu, au creat deliberat panica in populatie, declarand la televiziune ca "teroristii trag din toate pozitiile". In zilele urmatoare s-a tras din plin si, dupa cum se stie, au fost ucisi mai mult de o mie de oameni nevinovati. Paradoxal insa, nimeni nu a tras spre balconul CC, unde s-au aflat, in mai multe randuri, mai toti liderii FSN proaspat format. La un moment dat, Ion Caramitru, aflat in balcon, s-a adresat prin portavoce unor interlocutori nevazuti, strigand: "Nu mai trageti!".
Cine erau cei pe care Ion Caramitru voia sa-i opreasca a trage: inamici sau prieteni ai F.S.N.-ului? Unor inamici, degeaba li s-ar fi spus sa nu traga, ei ar fi continuat sa o faca, secerandu-i pe cei din balconul CC. S-ar parea deci, ca nu era vorba de inamici ai F.S.N.-ului – teroristi cum sustinea Ion Iliescu ci, mai degraba,
