Si daca intreaga chestiune a scutului antiracheta n-ar fi despre o prezumtiva si difuza amenintare iraniana, ci despre rusi (desi nu este)? Daca instalatiile pe care americanii doresc sa le amplaseze in Romania ar fi parte a unui ansamblu complex de control al teritoriului rus, care la nevoie sa fie transformat in rampa de lansare a unui eventual atac (desi nu sunt)? Cu alte cuvinte, daca toate temerile cele mai adanci ale Moscovei s-ar confirma cuvant cu cuvant, ar fi trebuit ca Bucurestiul sa ia alta decizie decat aceea pe care a luat-o? Raspunsul este, evident, nu. Daca Romania doreste sa isi asume un rol mai important in politica si securitatea europeana si daca onoreaza – asa cum se cuvine – parteneriatul strategic cu Statele Unite, atunci ar trebui sa gazduiasca chiar si sisteme ofensive indreptate in mod explicit impotriva Moscovei.
Chiar si intr-un astfel de caz extrem, singura datorie a Romaniei, asumata prin actualul tratat pe care-l avem cu rusii, ar fi fost sa procedam la "schimburi de pareri". In momentul in care presedintele Basescu a anuntat ca scutul nu este indreptat impotriva Rusiei, orice pretentie privind eventuale consultari prealabile a fost contracarata. Afirmatiile ambasadorului rus la NATO, Rogozin, ca precizarea lui Basescu ar fi psihanalizabila dovedesc fie ca Rogozin nu stie ce vorbeste, fie ca, vorba americanilor, latra la alt copac. Cat despre pretentiile unor comunisti de la Chisinau de a fi fost consultati in prealabil, ele vin de undeva din negura trecutului sovietic. Romania este membra a NATO si a UE. Temerile exprimate de Rusia trebuie tratate cu intelegere, cu condescendenta chiar, dar atat. Daca nu le convine, asta e. Viata e nedreapta.
In legatura cu scutul antiracheta, rusii ar protesta oriunde l-ar pune americanii, mai putin poate in Kansas, si asta, dintr-un motiv foarte simplu. Actuala arhitectur